Rolul sulfului in planta

Mult timp rolul acestui element esential a fost ignorat, desi romanii foloseau gipsul ca mijloc de ridicare a fertilitatii solului, iar in Elvetia, in 1768, A, Meyer a obtinut rezultate experimentale foarte bune prin folosirea gipsului. Ulterior, Benjamin Franklin (1706-1790) a demonstrat valoarea sulfului ca element nutritiv pe o pasune in panta, pe care a scris cu gips „acest teren a fost gipsat”, iar in vegetatia mai viguroasa, textul se putea citi de la mare distanta.

Astazi este dovedit ca sulful intra in componente structurale esentiale (proteina) avand deci un rol plastic. Se afla in aminoacizi (cistina, cisteina, metionina), proteine (colagen, keratina), peptide (glutation), vitamine (biotina, tiamina), enzime (coenzima A-SH), hormoni (insulina, vasopresina), esteri sulfatici ai polizaharidelor (acid hialuronic, heparina). In organismul vegetal se mai afla sub forma de sulfati (de Na, K, Mg).

Sulful este absorbit de plante din sol sub forma ionului SO42- , iar uneori din atmosfera si sub forma de SO2. In planta ionul sulfuric sufera o puternica reducere, SO4 -> SO3 -> S – S -> SH. Gruparile – SH si – S – S – participa activ la procesele de oxido-reducere.

Compusii organici cu sulf se acumuleaza in organele de reproducere. Din sulful total la porumb 26% se afla in seminte, 23% in tulpini, 11% in radacini si 10% in frunze (Charliers si Carpentier, 1956).

Carenta in sulf. La plantele verzi simptomele carentei in sulf se aseamana cu cele ale carentei in azot. Plantele raman mici, au tulpinile rasucite, cresterea este incetinita. Frunzele capata o culoare verde deschis -> galbena, iar nervurile sunt mai deschise. Aceasta apare pe frunzele mai tinere din partea superioara, spre deosebire de carenta in azot, cand simptomele apar pe frunzele mature de la baza. Culoarea parenchimului frunzelor si uneori si a nervurilor devine verde-galbui, fara ca tesuturile sa se distruga. Uneori apare o pigmentatie antocianica. Se deregleaza sinteza substantelor protidice si frunzele imbatranesc prematur fara insa ca sa cada, ca in cazul carentei in azot. La plantele leguminoase carenta in sulf inhiba activitatea nitratreductazei si formarea nodozitatilor. Datorita echilibrului care trebuie sa existe intre anioni si cationi, in caz de carenta in sulf se intensifica absorbtia fosforului. Fructele nu se matureaza normal si continua sa ramana verzi.

Carenta in sulf influenteaza calitatea recoltei prin scaderea continutului in aminoacizi si respectiv in protide a semintelor.